vineri, 4 iulie 2014

Promisiuni

Nu te inteleg. Intotdeauna ceri sa ti se promita. La fiecare pas ai nevoie de asigurari si fiecare afirmatie vrei sa-ti fie intarita cu o promisiune. Iti place atat de mult siguranta asta, iar eu nu te inteleg.

Pe mine.
Pe mine nimic nu ma sperie mai mult decat o promisiune. Nici macar dezamagirea.
Si nimic nu-mi spulbera linistea mai usor decat o promisiune.

Acum tu nu ma intelegi. Iti voi explica.

Promisiunea implica obligatie. Si este cel mai infricosator gandul ca tu ai facut ceva pentru mine din obligatie.
Din obligatie.
De un milion de ori as prefera sa raman aici, fara nimic, decat sa fi primit ceva ce tu n-ai fi vrut sa-mi dai.
De un milion de ori as prefera sa nu am certitudine decat sa ma intreb "De ce? Ca asta vrei? Sau ca trebuie?".

joi, 19 iunie 2014

Niciodata

Sunt lucruri pe care nu le vei primi niciodata. Stii asta. Si o simti pana in maduva oaselor. Nu conteaza cat de mult ti le doresti. Nu ai nici o sansa. Nu ai avut niciodata. Imposibil, oricat de mult ai incerca. Oricat de multa ambitie ai avea.

Dar trebuie sa gasesti o cale...

O cale sa te convingi ca nu ai nevoie de ele. Ca sufletul tau nu le vrea. Nu le mai vrea.

Sa gasesti o cale...

miercuri, 11 iunie 2014

Putere

Ajunsese devreme. Urma sa-l astepte. Era bine. Avea timp sa gandeasca. Sa creeze un discurs coerent. Ii era greu. Nu era pregatita de confruntare, iar sufletul ii cerea din rasputeri sa fuga. Nu avea sa faca asta.
Cauta cuvintele potrivite cu care sa ii explice. Ce simte, desi nu intelege cum a putut sa confunde lucrurile in acest mod. Ca stie ca el nu simte la fel, dar are nevoie de confirmare. Are nevoie sa-l auda pe el spunand "Nu" ca sa poata trece peste si sa distruga orice urma de speranta care i-ar fi navalit prin suflet. Ca sa fie sigura ca niciodata nu a existat un "poate".
Simtea cum i se scurge printre degete fiecare farama de speranta. Ramanea gol in urma. Incerca sa isi imagineze valul de dezamagire ce avea sa vina. Nu voia sa o prinda nepregatita. Paradoxal, toata aceasta situatie i se parea amuzanta si-ar fi putut sa rada de ea insasi daca ar fi pus un lacat pe suflet.
Timpul se scurgea cu repeziciune, iar momentul inevitabil urma sa soseasca in curand. Inca nu stia cum avea sa gaseasca puterea sa deschida gura si sa vorbeasca, dar trebuia.

Trebuia.

marți, 3 iunie 2014

Nevoi

Crezi ca ma hranesc cu iubire si fericire? Ca am nevoie de siguranta si voie buna sa respir? Ca ma voi transforma in farame la primul semn de teama?
Te inseli.
Ma folosesc de suferinta si dezamagire, tristete si singuratate. Indiferenta. Ale mele. Si cresc mai puternica pentru a putea primi un nou val de suferinta pe care sa-l transform in iubire. Pentru tine.
Nu ma sperie nici singuratatea, nici tristetea, nici toate lucrurile de care fugi tu fara sa privesti inapoi. Le vreau. Am nevoie de ele pentru mine. Sa fiu mai buna. Sa evoluez. Sa accept. Sa gandesc.

Le vreau!

vineri, 30 mai 2014

Locul ei

Incerca cu greu sa treaca prin multime. Se grabea si tocmai atunci toti acei oameni mergeau in directia gresita.  Prea multi. Prea multi. Era multumita totusi ca niciun chip nu-i era cunoscut. Nimeni care sa observe, prin trasaturile schimonosite ale fetei, lupta ce se dadea in ea. Nimeni care, cu doar un cuvant, sa-i farame controlul labil asupra reactiilor ei. Un zambet sa fi trebuit sa schiteze si totul era pierdut.

Nu mai putea mentine pentru mult timp sarada aceea.Se grabea. Se grabea se ajunga in locul ei. In locul unde ar fi fost singura. Si-ar fi putut sa planga. Sa rada. Sa tipe. Sa taca. In locul unde ar fi putut sa fie ea.
Acolo linistea nu ar fi stanjenitoare. Si nici cuvantul. Ar putea rosti cu voce tare tot ce are in suflet. Peretii asculta, dar nu judeca. Pastreaza secretul. Ar putea spune tot ce are in suflet si nimic nu s-ar intampla.

Parea departe, dar trebuia sa ajunga. In locul ei totul avea sa fie bine. Perfect.

duminică, 25 mai 2014

Curaj

Nu sunt o persoana curajoasa. Niciodata nu am fost. Si nu imi asum riscuri oricat de multe lucruri trec pe langa mine din aceasta cauza.

Sunt lasa. Recunosc asta. Sunt lasa si mai degraba te-as pierde decat sa ma destainui tie. Sa-ti spun ce simt.  Pentru ca mi-e teama. Pentru ca sunt nesigura si imatura.
Riscul acesta capata valente inimaginabile in mintea mea.

Nu ma voi schimba. Nici nu voi incerca macar.

Deci tu trebuie sa fi cel curajos. Daca vrei. Poate crezi ca merit.

Nu ma lasa sa dau inapoi. Sa fug. Pastreaza-ma!

miercuri, 21 mai 2014

Neconditionat

Imi spui ca astazi nu-ti mai pasa. Ca ma poti ignora. Astazi iti pare ca n-am existat vreodata.
Nu inteleg aceasta graba a ta de a ma sterge din memorie si ma doare. Nu stiu sa fiu o persoana atat de groaznica.  As avea dreptul sa-ti raspund la fel, dar nu pot. Nu vreau.

Mie inca imi va pasa ce ti se intampla. Sa  te ignor? Sa te cred strain? Nu pot. Ai fost parte din viata mea si pentru asta iti voi dori intotdeauna fericire. Voi spera din toata inima sa-ti implinesti toate acele visuri pe care mi le confesai in miez de noapte, cand nu puteai dormi. Din timp in timp imi voi opri gandul asupra ta si-ti voi dori tot binele din lume.

Eu iti voi raspunde altfel. Voi renunta pentru o clipa la convingerea ca toti suntem egali si-mi voi permite aroganta de a spune ca, in comparatie cu tine, astazi sunt un om  mai bun, mai frumos si mai puternic. Pentru ca imi pasa neconditionat. Pentru ca eu pot  dori fericirea cuiva care nu mai stie ca exist.