duminică, 27 septembrie 2009

Mai mult decat un infinit de cuvinte(Poveste)


1.Dorinta...


2.Implinire...
3.Sfarsit...
4.Durere...
5.Vis...
6.Amortire...





Privind inapoi.....




Privind inapoi
Simt...
Fericirea celor doi,
Emotia din ochii ei
Asemuind doua scantei,
Durerea din inima lui
Afland cruzimea timpului.

Privind inapoi
Simt....
Dulceata ultimului lor sarut
Ce-n gheara vietii-a disparut.

Privind inapoi
Simt...
Sperantele ucise dintr-un suflet,
Si un tot de-a pururi incomplet.

sâmbătă, 19 septembrie 2009

Timpul


"Iti mai aduci aminte noptile albe?(....)Acum sunt toate foarte departe"....atat de departe incat niciodata nu le voi mai putea ajunge .Timpul este atat de nedrept cu mine,cu noi!Mi-am dorit sa pornesc o lupta impotriva lui pentru ca apoi sa-mi cada la picioare, dar ar fi fost in zadar.E mult prea puternic pentru mine.As avea mai multe sanse sa daram un zid cu o atingere a mainii.Acum pare ca imi stie dorinta si se razbuna.Imi fura momentele de fericire prea repede.Si de parca asta nu ar fi de ajuns, imi fura si amintirile.Cu fiecare clipa devin putin mai incetosate,mai indepartate. Dar pentru ele voi lupta...nu-mi permit sa le pierd.Le voi smulge din ghearele timpului si le voi pastra mereu vii in mintea mea.Am sa-mi construiesc o fortareata imbatabila, unde le voi ascunde.
Cat despre prezent...o sa-l traiesc asa cum stiu mai bine chiar daca timpul il va preface in trecut... prea repede,ca de obicei!

sâmbătă, 12 septembrie 2009

Am sa plec!!

Am sa plec!Nu mai pot ramane fiindca parfumul singuratatii si al ignorantei ma sufoca,iar mrejele unei frici neintelese ma cuprind.Am asteptat in zadar...stiam ca nu va veni nimeni,dar n-am avut curaj.O lacrima fierbinte aluneca incet pe obrazul meu...o sterg repede. Nu voi plange!!Daca n-am plans pana acum,nu voi plange nici de-acum inainte!!Nu mai stiu incontro sa ma indrept.Nici macar nu mai pot sa zbor fiindca mi-am pierdut aripile- sunt rupte in milioane de bucati si niciodata nu le voi putea lipi la loc... oare imi vor creste vreodata altele la fel de frumoase ca acelea?
Deja m-am ridicat...incep sa merg fara nici un reper.Ratacesc.Mai privesc inca odata inapoi-evident nu e nimeni- stiam asta dar totusi am privit.Un zambet trist imi apare pe buze si merg in continuare.Privesc iar in urma mea.As vrea sa ma intorc fiindca e singurul loc pe care-l cunosc dar nu mai am curaj nici macar atat sa fac.Am luat o decizie si o voi respecta.
Pe cine mint??La cel mai mic semn ca o inima a batut in spatele meu,ca cineva a respirat as fi iar acolo...dar nu va bate,iar eu voi continua sa pasesc in nestire...pana imi vor creste noi aripi.

miercuri, 9 septembrie 2009

Toamna



A venit toamna...
Crezusem c-a disparut pe veci
Dar e aici

Ca sa-mi distruga visuri - zeci.


Parea ca o sa fie intodeauna vara,

Si soarele va stralucii trufas pe-afara.

Acum tristetea ma doboara,

Iar ploaia rece-o sa ma doara.


Mi-au mai ramas doar amintiri

Ale cutremuratoarelor priviri;

Mai am doar cateva dorinte

Ce n-o sa ajunga biruinte:


Sa-i spun un ultim
te iubesc,
Iar dupa sa ma prapadesc;
Sa il sarut de ramas bun,

Apoi sa ma prefac in scrum
...

luni, 7 septembrie 2009

Matematica si inima...


Matematica-un lucru imposibil pentru unii,o placere pentru altii... nici una,nici alta pentru mine...ci un medicament pentru suflet ....nu, n-am innebunit dar matematica a avut un efect neasteptat .De ce spun asta? fiindca viata mea nu a fost intotdeauna roz(nimic nou pana aici-la toti e la fel)...au existat momente in care tristetea punea stapanire pe mine, amintirile ma coplesau....iar golul din piept nu-mi dadea voie sa respir(nu cu mult timp in urma)....cautam un mod de a ma simti mai bine...am incercat tot ce aveam la indemana-muzica,TV, carti- trebuie sa recunosc ca mi-au ameliorat putin situatia dar nu indeajuns incat sa pot zambi din suflet .Daca starea mea de spirit tot era compromisa am decis ca nu ar fi rau sa rezolv tema de la mate...zis si facut:am deschis cartea,caietul si am inceput sa rezolv exercitii...devenisem atat de concentrata incat toate problemele au disparut(chiar si golul din piept a fost acoperit)....ma simteam din nou bine....am continuat asa 4-5 ore pe zi....atunci eram din nou eu....ranile sufletului s-au vindecat.
Cred ca acelasi efect l-ar avea si problemele de informatica,chimie,fizica...puteti incerca( eu nu incerc fiindca am deja remediul meu).

A fi sau a nu fi COOL

Mai sunt in vacanta deci se presupune ca mai am timp liber (teoretic - inca nu am terminat tema de vacanta:-s) asa ca am cautat activitati prin care sa uit de plictiseala.Astfel am ajuns in fata computerului - dar si aici mi-am pus intrebarea ce sa fac??dupa un scurt moment de reflexie m-am hotarat:azi intru pe hi5.Toate bune si frumoase pana aici - am revazut pozele mele , am vazut pozele prietenilor , ale prietenilor prietenilor mei si ale prietenilor prietenilor prietenilor mei. Apoi...tragedie...facand scurte comparatii intre pozele mele si ale unor persoane(dintre cele mentionate mai sus) mi-am dat seama ca eu nu sunt COOL . M-am intrebat:de ce nu sunt si eu cool?? si am realizat ca pentru a fi COOL trebuie sa indeplinesti toate conditiile de mai jos:
  • ai cel putin 1000 de vizualizariai;
  • ai o stare de genul :itzi place sa crezi k toate vor cadea..ma placi ji din prima spooi k sunt viatza ta ....cand u n-ai habar de ceea ce gandec ...ejty chiar patetic crezi k te iubesk;
  • majoriteatea pozelor sunt editate;
  • ai poza in sutien(daca esti fata) , cu ochelari la ochi(facuta la tine in camera);
  • ai cel putin 50 de comentarii la fiecare poza(obligatoriu exista un comentariu de la cineva care iti spune ca esti bun/a si iti cere id-ul de messenger).
Concluzie:nu voi fi niciodata COOL - dupa micul meu rationament nici macar nu-mi mai doresc ;))

duminică, 6 septembrie 2009

Infinitul are margini??




Exista un subiect asupra caruia am meditat constant in ultimele zile(desi meditatul nu e un hobby al meu).Aparent e un lucru banal dar pentru mine a devenit putin complicat...majoritatea persoanelor de pe Terra raspund negativ la intrebarea Infinitul are margini?. Pana nu demult si eu as fi raspuns la fel...
Uneori poti gasi inceputul infinitului... iti imaginezi infinitul ca fiind un cerc , iar inceputul il reprezinti printr-un punct.In aceste conditii realizezi destul de repede ca inceputul poate fi confundat cu sfarsitul,deci marginea dispare...dar ce se intampla atunci cand vine cineva care iti arata un sfarsit diferit de inceputul deja cunoscut??...devi confuz/a.Inca mai crezi in nemarginirea infinitului dar totusi poti deosebi inceputul si sfarsitul lui.Te intrebi cum se poate intampla asta, cauti raspunsuri...
Iata cateva gasite de mine:
  1. infinitul acela nu este veritabil;
  2. exista mai multe infinituri- unele finite,altele infinite(:-/);
  3. infinitul nu s-a sfarsit,a fost doar o minciuna;
  4. niciunul dintre raspunsurile de mai sus.

Eu prefer raspunsul 2(fiindca poti "boteza" cel mai frumos finit cu numele infinit =>infinitul are margini).Voi ce ati alege?