vineri, 31 decembrie 2010

Adevaruri

Credeam candva ca adevarul este cel mai important lucru. Ca adevarul este cel mai bun lucru. Imi parea ca toti vrem adevarul.
Credeam candva ca minciuna este un lucru injositor.
Credeam ca daca ii voi spune cuiva un adevar urat imi va aprecia gestul.
Credeam ca daca spun adevarul sunt mai buna.

Credeam prost. Nimeni nu da doi bani pe adevar fiindca uneori a spune adevarul e ca si cum ai adauga sare pe o rana deschisa. Suntem mult prea egoisiti pentru adevar. Suntem mult prea ipocriti ca sa recunoastem asta.

Adevarul e bun doar cand e inofensiv. In rest....

luni, 29 noiembrie 2010

Figuratie...

As vrea ca macar o data in viata sa am rolul principal, m-am saturat sa tot fac figuratie ...dar nu oricine primeste rolul principal, ci acela care este cu adevarant talentat, care este suficient de bun.
...Iar eu...nici o o calitatate nu se regaseste pe deplin in mine, nici macar un defect. Devine frustrant.
Sunt suficient de inteligenta incat sa realizez ca nu sunt indeajuns de inteligenta pe cat ar trebui. Doar atat. Nimic din mine nu e suficient de bun si nimic din mine nu e suficient de prost. Nu sunt suficient de normala incat sa ma impac cu mine asa cum sunt, dar nu sunt nici suficient de anormala incat sa ma bucur de ceea ce sunt. Nu sunt suficient de ambitioasa incat sa lupt pentru ceea ce-mi doresc, dar nu sunt nici suficient de lipsita de ambitie astfel incat sa nu-mi doresc nimic.

Privesc in oglinda si nu ma recunosc. Nu sunt eu. Probabil e o masca... as vrea s-o inlatur dar dincolo de masca nu se gaseste nimic. Nu reusesc sa inteleg. Sunt confuza. Poate ca sunt un extraterestru blocat intr-un corp uman, blocat intr-o viata umana. Scenariu de film. Imposibil. Asta ar insemna sa am rolul principal, iar eu nu stiu decat sa fac figuratie. Sunt doar un om insuficient de ambitios blocat intre normalitate si anormalitate. Blocat.

Am suficiente cuvinte incat sa scriu acest post, dar nu suficiente cuvinte incat sa exprim tot ce simt in realitate....Nu sunt nici suficient de curajoasa incat sa renunt...

sâmbătă, 23 octombrie 2010

Tacere...

Oare in numele unei amicitii ai dreptul sa intervii in viata cuiva? Oare cuvantul tau are vreo insemnatate pentru el? Oare vei primi recunostiinta sau vei cadea in disgratie? Oare a omite este o greseala?

Intotdeauna am asteptat adevarul dar rareori l-am primit. Si de fiecare data eu imi spuneam ca voi proceda altfel. Ca nu voi fi ca ceilalti. Si iata-ma acum, cand am ocazia sa fiu altfel. Lipsita de curaj. Indiferenta.As putea sa risc sau sa inchid ochii si sa trec mai departe...tind sa trec mai departe. Lasitate. Ceea ce demonstreaza faptul ca primesc ce dau. Indiferenta. Si am pretentii absurde. Lasitate. Vinovatie.

Poate ca maine voi avea mai mult curaj. Sau poate ca nu. Poate ca exista persoane ce nu au nevoie de adevarul meu... ramane de vazut.

Lasitate. Vinovatie.

miercuri, 20 octombrie 2010

Greseli

Uneori gresesc fata de alte persoane. Din neatentie. Asta nu ma scuza.
Uneori prin actiunile sau gesturile mele transmit un mesaj gresit. Din neatentie. Asta nu ma scuza.

Totusi de fiecare data apare celalat eu care ma face sa ma simt vinovata. Asta nu inseamna ca data viitoare nu voi mai gresi, tot din neatentie. Asta tot nu ma scuza.

marți, 21 septembrie 2010

Prin suflet..

Nu prea mai e nimic. Nimic din tot ceea ce era inainte. Nimic la fel de frumos ca inainte.
Astazi se mai zareste doar un spatiu nedefinit. In stangacia mea incerc sa-l modelez in sentimente. Fara succes, asemeni unui artist de mana a doua care vrea sa transforme bucata de lut din fata intr-o opera de arta.El nicodata nu va reusi. Si nici eu. Sunt mult prea confuza. Mult prea lipsita de curaj si de ambitie ca sa pot vedea finalitatea lucrarii mele.
Cele cateva simtiri frumoase care au ramas sunt patate. Uneori reusesc sa ascund petele, dar ele nu dispar niciodata. Ies la iveala de cate ori apare o pata noua....iar pete noi apar zilnic.
Mai sunt pe aici si niste amintiri.Nu sunt sigura daca sunt chiar amintiri fiindca nu stiu daca ele pot trai si in suflet.Ele mi se nasc in minte si acolo raman, dar presupun ca sunt cateva care migreaza catre suflet...Amintiri decolorate si incetosate de parca ar fi trecut veacuri peste ele. Probabil in viitor vor deveni la fel de neclare ca sentimentele...

Si cam atat e tot ce se poate gasi. Poate exista vreun loc ascuns de privirea mea.
...................................................sau poate ca nu.

joi, 5 august 2010

Amintiri

Amintirile sunt nimic. Ele nu conteaza fiindca imi amintesc cu mintea si nu cu inima. Si daca nu mai simt nimic ce rost isi au?
Amintirile nu ma inveselesc.
Amintirile nu ma intristeaza.
Sunt amintiri pe care as vrea sa le retraiesc. In realitate. Atunci cand sunt proaspete. Apoi nu-mi mai pasa. Apar lucruri mai frumoase de trait.


Asculta mai multe audio Muzica

marți, 20 iulie 2010

Dovezi de dragoste

Dragostea este atunci cand alergi in miez de noapte pe strada, singura, dupa cel pe care il iubesti, doar ca sa nu plece suparat pe tine.

duminică, 27 iunie 2010

Probleme de oameni mari

Intotdeauna mi-am dorit sa fiu un om mare. Mi se parea mie ca viata de oameni mari e mult mai interesanta decat viata mea. Mi se parea mie ca oamenii mari sunt liberi sa faca ce vor ei. Observasem ca ei pot pleca noapte de acasa, ca pot sta treji pana dupa miezul noptii, ca nu dau explicatii nimanui, ca nu plang cand sunt certati sau ca nu-i verifica nimeni daca si-au facut temele.
Parea frumos. Parea perfect. Parea ca nu mi-as putea dori altceva. Trebuia doar sa astept sa treaca timpul. Si el a trecut.

Astazi sunt un om (aproximativ) mare.
Astazi pot sa fac (aproape) toate lucrurile pe care le face un om mare.
Astazi au aparut si problemele de oameni mari. Ele nu mai dispar peste noapte asa cum se intampla cu problemele din copilarie. Le gasesc mereu aici, in sufletul meu, sufocandu-ma, invelindu-mi aripile in plumb. Azi nu mai pot sa zbor spre soare. Raman tintuia pe pamant si-mi privesc neputincioasa inima. O privesc cum se sfarama in mii si mii de bucati, fara ca eu sa pot face nimic. Strang toate bucatile in palme si astept sa vina cineva sa mi le lipeasca la loc. In zadar.

Astazi as vrea sa fiu iar copil. Dar cine sa-mi redea copilaria??

....si inca ma sufoc.....

duminică, 13 iunie 2010

Cuvinte

Leapsa primita de la Rox



Zodia… pesti

As vrea…sa fiu ceva mai increzatoare

Pastrez… lucruri nefolositoare

Mi-as fi dorit… sa fi putut zbura

Nu-mi place… sa fiu mintita

Ma tem...sa nu dezamagesc persoanele care au asteptari de la mine

Aud…tot ce se poate auzi

Imi pare rau… cand actionez din impuls

Imi place…sa visez

Nu sunt…falsa

Dansez... cand am chef

Niciodata...nu o sa ma mint

Par...timida uneori

Plang… rar

Nu-s intotdeauna...asa cum as vrea sa fiu

Nu-mi place la mine...ca ma enervez mai usor ca inainte

Sunt confuza…atunci cand trebuie sa fac o alegere

Am nevoie...de multe

Ar trebui...sa fiu rationala

Leapsa merge mai departe la Jeany

joi, 10 iunie 2010

S-a terminat!!!!

Astazi a fost ultima zi! De acum s-a terminat!
Au trecut 2 ani... inr-o clipa.
Azi a fost ultima zi cand am fost toti impreuna. Ultima zi in care ne-am fi putut distra. Ultima zi in carem am fi putut depana amintiri frumoase.
Si noi ce-am facut?? Ne-am certat.
Am fost fraieri!Foarte.


Mie imi pare rau.
Tie?

duminică, 6 iunie 2010

C -uri

Date fiind ultimele zile se cerea postul asta:)).

Cinci
Cap
Carioca
Creion(colorat)
Carte
Carte de identitate
Cartela
Card
Casca(de protectie impotriva ideilor proaste)
Carisma
Casti
Ciocolata
Corn
Capac
Calatorie
Constantin(Si Elena)
Ciuperci
Clatite
Covrigi
Coca Cola

vineri, 28 mai 2010

Desktop


Leapsa primita de la vene

Cam asa arata desktopul meu;))...extrem de......gol ...si.....fotografia e facuta de mine:->

sâmbătă, 10 aprilie 2010

Schimbari

In sfarsit am reusit sa-mi schimb nickname-ul:D ...N-a durat decat 7 luni:)...Deci nu mai sunt Somebody ci Buze Blonnde:D

De ce Buze Blonnde daca eu sunt satena??..Simplu: fiindca imi place:). Satena cu buze blonde;))

Sursa de inspiratie: Vama Veche- Buze Blonde

Asculta mai multe audio Muzica

joi, 8 aprilie 2010

Cuvinte (aproape) fara sens- part 2

Ce mai cauti pe aici, pe la mine? Mi-ai zis ca nu mai vrei sa stai pe aici ca acum iti place in alta parte. De ce nu te duci acolo? ca poate este mai frumos... iti place sa stai aici ca sa ma sacai exact ca un tantar intr-o seara frumoasa de vara. Atunci cand vreau si eu sa ma bucur de apusul acela minunat apare un tantar ce nu-mi da pace si ma face sa pierd minutele acelea de rai. Me enervezi acum. N-am avut ocazia sa-ti zic dar ieri semanai cu un tantar pentru mine. Sper ca si maine vei semana tot cu un tantar. Azi nu stiu cu ce semanai caci n-am avut timp sa ma gandesc la tine. Eu am vrut dar am fost prea ocupata. Si stii cu ce? Iti mai aduci aminte cand mi-ai zis ca pot sa am incredere in tine? Te-am crezut si mi-am scos inima din piept sa ti-o arat. Sa vezi si tu cat e de frumnoasa. Iti mai aduci aminte ce-ai facut? Ai vrut s-o tii si tu in mana fiindca era mai frumos s-o vezi de aproape. Eu ti-am dat-o dar tu n-ai vrut sa mi-o mai dai inapoi. Ai izbit-o de cimentul de sub noi. Si nici macar nu era cimentul moale sa-i ramana urmele imprimate acolo. Apoi ai plecat prin alte parti. Si azi cand as fi putut sa ma gandesc la tine eu trebuia sa-mi adun cioburile de inima de pe jos. Erau atat de multe incat am stat sa le adun toata ziua. Cand am terminat m-am bucurat si doua secunde mai tarziu m-am intristat. Habar nu ai de ce. N-aveam lipici sa lipesc cioburile la loc. Nici macar "Picatura" nu aveam. Am cerut imprumut si nimeni n-a vrut sa-mi dea. Asa ca am ramas cu cioburile in mana. Cand te-am vazut ca vii iar, speram ca ai adus cu tine si lipici. Dar nu. Tu nici nu stiai de ce am cioburi de inima in mana. Am vrut sa-ti spun de unde sunt dar am vazut ca tu nu ma privesti pe mine. Tu privesti undeva, in departare, pe deasupra umarului meu drept. Apoi am renuntat. Nu mai are rost.
De ce vrei sa mai stai pe aici? Te-as ruga eu sa pleci dar nu prea vreau sa pleci. Sunt masochista, stiu. Dar imi doresc ca maine sa-mi pot dori sa te rog sa pleci. Ahh...ce as vrea sa pot sa te rog sa pleci.
Daca te-ai razgandit si ai vrea sa mai ramai, eu te primesc astazi. Doar daca vii la mine cu lipici. Dar maine...maine nu stiu daca te mai primesc chiar daca vei veni cu o tona de lipici.
De ce-mi spui ca sunt insensibila? Uitucule!! Nu vezi ca n-am inima? Cum sa fiu sensibila fara inima? off...cred ca nici nu ma mai vezi. Esti un egoist. Dar las' ca vezi tu apoi, cand imi voi lipi inima la loc. Va creste de un infinit de ori mai mare ca a ta. Atunci as putea sa-ti smulg inima din piept si sa ti-o faram in 15 435 de bucatele. Dar n-am s-o fac fiindca nu vreau sa te uiti apoi cu ochii tai frumosi la mine si sa-mi ceri un strop de lipici.
Acum nu pot sa-ti mai vorbesc ca am iar treaba. Trenbuie sa-mi caut o cutiuta in care sa-mi pastrez inima pana cand gasesc lipici. Oricum tu nici macar cutiuta nu mi-ai adus, dar m-am obisnuit cu tine. Egoistule!!!

Proza scurta. Cuvinte (aproape) fara sens.

Azi mi-am amintit de tine. De cand ai plecat din visele mele uitasem ca ai fost candva. Mi-am amintit cand iti spuneam ca te iubesc. Stii, credeam ca te voi iubi un an, doi, trei sau poate mai mult dupa ce te vei fi plictisit sa tot alergam impreuna prin visele mele. Te credeam special. Te credeam mai bun decat ceilalti de un infinit de ori. Ahh si tu nici macar nu erai real. Trebuie sa recunosc ca eram naiva. Eram chiar foarte naiva. Imi amintesc ce gandeam atunci si incep sa rad. Singura.
Nu-mi vine sa cred ca eram eu aceea care dorea sa vii inapoi macar pentru cateva ore. Aproape ca-ti cerseam iubirea, desi imi promisesem ca nu voi cersi iubirea nimanui. Sunt dezamagita de mine. Atunci ma minteam zicandu-mi "fac asta fiindca nu vreau sa regret mai tarziu ca n-am facut tot ce-am putut". Daca as fi asteptat pana "mai tarziu" n-ar fi fost nici un regret fiindca mai tarziu nu mi-ar fi pasat.
Uneori prin vise te privesc rece, exact asa cum priveste un judecator implacabil nenorocitul acela care asteapta cu sufletul la gura, in boxa acuzatilor, sentiinta. Alteori te privesc asa cum priveste acelasi judecator individul aflat intr-un colt indepartat din sala de judecata. Isi trece privirea peste el fara ca macar sa-i observe trasaturile fetei, fara ca macar sa-i ramana chipul lui intiparit in minte. Oare daca n-ai fi fost doar o fantasma m-ai fi privit la fel? sau nu m-ai fi privit deloc? Nu mai conteaza. Oricum nu-mi mai pasa cum nu ti-a pasat nici tie atunci cand inca imi pasa mie.
Cateodata ma gandesc ca as putea sa te intreb de ce te-ai plictisit atat de repede sau de ce cand ai plecat mi-ai spus ca nu mai poti sa stai prin visul meu fiindca ai treaba si prin alte vise. Plec sa te caut dar nu te gasesc de la inceput, ma plictisesc de cautare si renunt.
Sunt sigura ca maine, poimaine sau intr-o zi vei veni sa-mi spui ca de fapt iti placea aici, la mine. Ca era frumos si ca vrei sa ramai. Atunci, ca un increzut ce esti, vei crede ca eu sunt atat de bucuroasa ca esti in fata mea incat voi uita ca ai fost plecat. Stii ce-o sa fac atunci? Nu, nu stii. Voi incepe sa rad iar tu vei crede ca rad de bucurie caci vei fi uitat ca eu rad si cand sunt trista sau cand ma plictisesc. Apoi voi striga la tine: "Fraieree!!! De ce-ai mai venit? Poti sa pleci! Tu nu vezi ca n-a mai ramas nimic pe aici? Tu nu vezi ca totul a fost ars? De fapt n-ai cum sa vezi fiindca nici cenusa nu mai este. A spuberat-o vantul si ploaia uscata." Te vei uita la mine uimit si vei incerca sa gasesti fata de atunci, cea care te vroia in visele ei. Ai uitat? Tocmai ti-am spus ca m-am schimabt,ca nu ma recunosc. Daca nici eu nu ma gasesc pe mine cea de atunci, vei putea tu? Go away, I don't need you anymore!
Dupa ce vei fi plecat ma voi aseza jos. Voi zambi insa o lacrima tradatoare mi se va prelinge pe obrazul drept. Ma voi intreba de ce-a trebuit sa fie asa? De ce ai mai plecat daca tot vroiai sa vii inapoi. Imi voi aminti primul nostru sarut si voi zice cu o usoara parere de rau "saruta bine fraierul"...

P.S. What did you want from me?

vineri, 26 martie 2010

Visare

Eram cuprinsa de intuneric. Nu reuseam sa-mi vad nici macar corpul..era ca si cum eu nu as avea trup. Am pipait in jurul meu dar nu era nimic. Nici macar sub picioarele mele nu era nimic. Pluteam. Pluteam in nimic. Deodata am auzit sunetul clapelor unui pian. In clipa urmatoare a inceput si melodia. Am incercat sa urmez sunetul pianului dar n-am ajuns nicaieri. Oricat as fi cautat pianul nu l-as fi gasit. Era si nu era acolo. In mod normal m-as fi speriat dar de data aceasta eram linistita. Am stat si am ascultat pianul acela la nesfarsit.


For more click here.

sâmbătă, 6 martie 2010

Tu poti??

Tu poti sa zambesti si sa plangi in acelasi timp??
Dar tu poti sa fi fericit/a si trist/a in acelasi timp??

Tu poti sa-i redai curajul??
Tu poti s-o faci sa rada iar??

Tu poti s-o faci sa creada in tine??
Tu poti sa-i aduci ,iar, pe buze, zambetul acela??
Tu poti sa n-o dezamagesti??

vineri, 5 martie 2010

Tacerea din ochi...


Asculta mai multe audio Muzica

Dar de la oameni buni aflase
Ce-i rau in viata ei
Si stia dinainte
Tot ce vrei
Dar ea,avea
O tacere in ochi,avea
2 lacrimi in glas
Si cate o tristete in fiecare gest
In fiecare pas,avea
Nu mai e pentru nimeni un loc
In lumea ei...

....si nu putea schimba nimic "dar inca mai spera ca cineva s-o poata iubii mai mult de-o noapte si-o zi"..

marți, 23 februarie 2010

Tarziu in noapte. Promisiuni

Cred ca a trecut ceva timp de cand n-am mai fost atat de furioasa pe mine... a trecut ceva timp de cand n-am mai fost atat de hotarata sa fac ceva. Imi promit ca de astazi renunt la naivitate...de tot... nu-i mai vad rostul acum... renunt la a mai crede orice si pe oricine.Promit ca imi respect aceasta promisiune.

...si nu mai am chef azi....



dar maine....maine este o alta zi... maine va fi altfel..(de) maine eu voi fi altfel

Two minutes later edit: tomorrow I will fly again. Promit.

sâmbătă, 13 februarie 2010

Valentine's day?? No, thanks!



Maine e ziua cea mare... in sfarsit e 14 februarie. Un an intreg a fost asteptata aceasta zi. Dar pentru ce?? Pentru declaratii de dragoste, pentru cadouri. UN AN INTREG pentru asta?? Am incercat sa-mi explic de ce este atat de importanta aceasta sarbatoare.

Oare pe 14 februarie il/o iubesti mai mult decat l-ai iubit/ai iubit-o pe 13 februarie?sau de cat il/o vei iubi pe 15 februarie? Oare sunteti mai fericiti impreuna pe 14 februarie decat in celelate zile? Oare cuvintele magice "te iubesc" sunt "mai magice" in aceasta zi?
Eu cred ca nu. Si atunci care-i rostul??

Alt lucru pe care nu-l inteleg este daruitul cadourilor. Daca il/o iubesti mereu, nu doar pe 14 februarie si iti doresti sa-i faci un cadou, de ce fix in ziua asta? De ce nu in alta zi? Va crede ca il/o iubesti mai mult?
Daca pana la urma ii faci cadou pe 14 februarie de ce majoritatea cadourilor includ lucruri care au forma de inima sau au imprimate mesaje "frumoase" dar fara vreun strop de personalitate? Fiindca asa ceva se daruieste in ziua asta?? Si ce daca...

Nu stiu daca am dreptate dar eu doar atat am reusit sa inteleg. Gresesc?

joi, 21 ianuarie 2010

Winter

..un inger..



"Mare cat inima mea"


Iarna doar bancile sunt triste:-< Concentrare....



....eu...and nothing else matters....
...Miky....


...Jeany...

duminică, 17 ianuarie 2010

Vinovatii "fara vina"

Ingrediente :31 de elevi, o profesora de antreprenoriala, un proiect pentru toti cei 31 de elevi, 60 de lei cheltuiti in alte scopuri (absolut necesare) decat cele initiale, un proiect ratacit.

Episodul 1(miercuri): o scurta discutie intre cateva persoane din care reiese ca nu mai exista nici un proiect. Nimeni interesat, nimeni consternat.

Episodul 2(vineri): ora de antreprenoriala, note aproximativ mici. Apar "nevinovatii" care nu inteleg de ce trebuie sa fie ei ascultati... ei care nu au avut nici o vina fiindca pana atunci nu s-au interesat de nici un proiect "deoarece" nu au primit invitatie speciala sa participe. Incepe scandalul. Toti se apara. Toti se simt nedreptatiti si uita sa-si asume raspunderea pentru ce au facut sau dimpotriva, pentru ce n-au facut. Nimeni n-a fost in stare sa zica"Da,am gresit si suport consecintele.Da, merit tot ce mi se intampla".De fapt, nimeni n-a crezut asta. Isi amintesc sa intrebe ce s-a intamplat cu banii...apoi isi amintesc ca ei nu au fost de acord cu modul in care s-au cheltuit-abia acum. Nici nu mai conteaza cateva ore bune de munca pe care unii si le-au irosit ca sa faca ceva, atunci cand apar niste note proaste luate "pe nedrept".

In concluzie nimeni "n-a fost vinovat".

P.S profesoara nu s-a razbunat cand a pus notele alea, doar a fost corecta. Numai ca acea corectitudine a deranjat o parte din elevi.