joi, 8 aprilie 2010

Proza scurta. Cuvinte (aproape) fara sens.

Azi mi-am amintit de tine. De cand ai plecat din visele mele uitasem ca ai fost candva. Mi-am amintit cand iti spuneam ca te iubesc. Stii, credeam ca te voi iubi un an, doi, trei sau poate mai mult dupa ce te vei fi plictisit sa tot alergam impreuna prin visele mele. Te credeam special. Te credeam mai bun decat ceilalti de un infinit de ori. Ahh si tu nici macar nu erai real. Trebuie sa recunosc ca eram naiva. Eram chiar foarte naiva. Imi amintesc ce gandeam atunci si incep sa rad. Singura.
Nu-mi vine sa cred ca eram eu aceea care dorea sa vii inapoi macar pentru cateva ore. Aproape ca-ti cerseam iubirea, desi imi promisesem ca nu voi cersi iubirea nimanui. Sunt dezamagita de mine. Atunci ma minteam zicandu-mi "fac asta fiindca nu vreau sa regret mai tarziu ca n-am facut tot ce-am putut". Daca as fi asteptat pana "mai tarziu" n-ar fi fost nici un regret fiindca mai tarziu nu mi-ar fi pasat.
Uneori prin vise te privesc rece, exact asa cum priveste un judecator implacabil nenorocitul acela care asteapta cu sufletul la gura, in boxa acuzatilor, sentiinta. Alteori te privesc asa cum priveste acelasi judecator individul aflat intr-un colt indepartat din sala de judecata. Isi trece privirea peste el fara ca macar sa-i observe trasaturile fetei, fara ca macar sa-i ramana chipul lui intiparit in minte. Oare daca n-ai fi fost doar o fantasma m-ai fi privit la fel? sau nu m-ai fi privit deloc? Nu mai conteaza. Oricum nu-mi mai pasa cum nu ti-a pasat nici tie atunci cand inca imi pasa mie.
Cateodata ma gandesc ca as putea sa te intreb de ce te-ai plictisit atat de repede sau de ce cand ai plecat mi-ai spus ca nu mai poti sa stai prin visul meu fiindca ai treaba si prin alte vise. Plec sa te caut dar nu te gasesc de la inceput, ma plictisesc de cautare si renunt.
Sunt sigura ca maine, poimaine sau intr-o zi vei veni sa-mi spui ca de fapt iti placea aici, la mine. Ca era frumos si ca vrei sa ramai. Atunci, ca un increzut ce esti, vei crede ca eu sunt atat de bucuroasa ca esti in fata mea incat voi uita ca ai fost plecat. Stii ce-o sa fac atunci? Nu, nu stii. Voi incepe sa rad iar tu vei crede ca rad de bucurie caci vei fi uitat ca eu rad si cand sunt trista sau cand ma plictisesc. Apoi voi striga la tine: "Fraieree!!! De ce-ai mai venit? Poti sa pleci! Tu nu vezi ca n-a mai ramas nimic pe aici? Tu nu vezi ca totul a fost ars? De fapt n-ai cum sa vezi fiindca nici cenusa nu mai este. A spuberat-o vantul si ploaia uscata." Te vei uita la mine uimit si vei incerca sa gasesti fata de atunci, cea care te vroia in visele ei. Ai uitat? Tocmai ti-am spus ca m-am schimabt,ca nu ma recunosc. Daca nici eu nu ma gasesc pe mine cea de atunci, vei putea tu? Go away, I don't need you anymore!
Dupa ce vei fi plecat ma voi aseza jos. Voi zambi insa o lacrima tradatoare mi se va prelinge pe obrazul drept. Ma voi intreba de ce-a trebuit sa fie asa? De ce ai mai plecat daca tot vroiai sa vii inapoi. Imi voi aminti primul nostru sarut si voi zice cu o usoara parere de rau "saruta bine fraierul"...

P.S. What did you want from me?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu