luni, 29 noiembrie 2010

Figuratie...

As vrea ca macar o data in viata sa am rolul principal, m-am saturat sa tot fac figuratie ...dar nu oricine primeste rolul principal, ci acela care este cu adevarant talentat, care este suficient de bun.
...Iar eu...nici o o calitatate nu se regaseste pe deplin in mine, nici macar un defect. Devine frustrant.
Sunt suficient de inteligenta incat sa realizez ca nu sunt indeajuns de inteligenta pe cat ar trebui. Doar atat. Nimic din mine nu e suficient de bun si nimic din mine nu e suficient de prost. Nu sunt suficient de normala incat sa ma impac cu mine asa cum sunt, dar nu sunt nici suficient de anormala incat sa ma bucur de ceea ce sunt. Nu sunt suficient de ambitioasa incat sa lupt pentru ceea ce-mi doresc, dar nu sunt nici suficient de lipsita de ambitie astfel incat sa nu-mi doresc nimic.

Privesc in oglinda si nu ma recunosc. Nu sunt eu. Probabil e o masca... as vrea s-o inlatur dar dincolo de masca nu se gaseste nimic. Nu reusesc sa inteleg. Sunt confuza. Poate ca sunt un extraterestru blocat intr-un corp uman, blocat intr-o viata umana. Scenariu de film. Imposibil. Asta ar insemna sa am rolul principal, iar eu nu stiu decat sa fac figuratie. Sunt doar un om insuficient de ambitios blocat intre normalitate si anormalitate. Blocat.

Am suficiente cuvinte incat sa scriu acest post, dar nu suficiente cuvinte incat sa exprim tot ce simt in realitate....Nu sunt nici suficient de curajoasa incat sa renunt...