vineri, 24 februarie 2012

Frica


A trecut aproape un an de cand nu am mai scris nimic. De cand nu am mai putut scrie nimic...
dar nu din cauza ca nu am avut nimic de spus, ci fiindca mi-a fost frica sa-mi arat slabiciunile. Mi-a fost frica sa admit ca nu sunt atat de puternica pe cat credeam. Sau pe cat as fi vrut sa fiu. Insa slabiciunea mea nu a disparut doar pentru ca a fost ascunsa. Nu dispare nici acum, cand scriu. Mi-e prea frica ca sa lupt impotriva ei. Mi-e prea frica ca sa incerc sa gasesc o cale de a lupta.


Frica...


Frica ma paralizeaza. Imi ingheata corpul, dar gandurile nu. Vad in minte tot ceea ce ar trebui sa fac. Sau sa zic. Stiu ca am dreptatate, dar raman paralizata. Nu pot. Ma infurii pe mine din cauza neputiintei  si totusi nimic nu se schimba. Data viitoare  va fi la fel. Frica. Si iar... Si iar...Ar fi fost mult mai simplu daca nu as fi fost capabila de nimic, dar nu. Ma simt ca si cum as avea o suma de bani extraordinara, dar pe care nu o pot folosi.
Ma intreb daca asa va fi mereu: doar sa tac, doar sa privesc. Mi-e frica  sa aflu raspunsul. 


As vrea sa vina cineva si sa-mi spuna ca e normal sa ma simt asa. Ca asa trebuie sa ma simt. As vrea sa si cred asta. Improbabil. Imposibil.






Un comentariu: