vineri, 24 februarie 2012

Sfarsita...

Vreo 2 minute te-am privit incontinuu. Tu nu m-ai vazut. Doar chipul ti l-am recunoscut. Privirea iti era schimbata, cuvintele asemeni. Zambetul era cu totul altul. Strain. Ieri s-a sfrasit, dar parca au trecut un milion de ani de atunci. Nu prea inteleg eu de ce s-a sfarsit. Acum trebuie sa merg mai departe. Poate fara sa privesc in urma. E greu sa nu privesc in urma, fiindca sunt amintirile acelea care-mi invadeaza mintea in fiecare secunda. Iti mai amintesti cand eu eram trista si plangeam si tu te-ai asezat langa mine? Mai stii ca n-ai plecat pana nu am inceput sa rad? Mai tii minte ziua cand mi-ai promis ca prietenia noastra va dure cel putin 126 de ani? Eu te-am crezut si acum nu inteleg de ce dupa un an s-a terminat. Imi amintesc in fiecare clipa cum imi spuneai cat de mult ma iubesti.
Astazi te privesc fara sa inteleg schimbarile astea bruste. Intotdeauna mi-ai spus ca sunt naiva. Pana acum nu ti-am dat dreptate. Stiu ca am gresit si eu, dar nu uita ca ai gresit si tu. De ce n-am putut trece peste asta?
                       20 aprilie 2010

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu