joi, 27 martie 2014

Ploaia


Astazi, cand razele soarelui imi imbraca trupul in lumina-i aurie, iar cerul este atat de albastru incat nu ma satur sa-l privesc, mi se pare bizar gandul la ploaie. Am impresia ca ploaia e o legenda, o poveste de infricosat copii.

Dar eu imi amintesc...

Imi amintesc miros de pamant umed, miros de iarba. Stropi reci ce se preling de-a lungul firelor de par. Frig. Pasi grabiti.Umbrela neagra. Chipuri schimonosite. Ochi tristi.

Ploaia ma spala.

Ne spala.De egoism. De rautate. De invidie.

Ploaia ma linisteste. Ma inspira. Imi aduce ganduri, idei, cuvinte. 

Sentimente.

Ploaia ma protejeaza. De mine. De noi.


Mi-e dor de ploaie. Astept sa vina.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu