duminică, 6 aprilie 2014

Acceptare

Stiu ca toate persoanele au defecte. Morale si fizice. Mi se pare normal.
Mi se pare normal ca eu sa am defecte, dar nu pot sa accept. Sa ma accept.
Cand ma privesc imi observ doar imperfectiunile. Ma cunosc suficient de bine si-mi stiu toate calitatile, dar defectele par atat de stridente incat nu ma pot gandi la altceva.

Sentimente,idei, ganduri, opinii, actiuni, aspect fizic.

Le vad pe toate. 

Si le urasc.

Si-as vrea sa le sterg cu buretele.

Si as deveni altcineva... Altcineva perfect.

Dar n-as mai exista eu.
Simbioza aceasta intre bine si rau imi da viata. Sunt constienta de asta.  Stiu ca fara defecte nu exista calitati. Sunt absolut sigura ca fara ele si fara efectele lor n-as mai gandi la fel.

Si totusi... cum sa accept? Sa ma accept?

2 comentarii:

  1. Simplu:Tu esti tu pentru un motiv.Fiind om,nu poti fi perfect!Altii sunt diferiti in felul lor,nici tu nu esti ca ei,nici ei ca tine.Diversitatea e mare.Si fiecare are personalitatesi caracter propiu,care il fac unic.Cand o sa te gandesti ca a fi tu = a fi unic,acceptarea vine de la sine!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Poate daca as stii motivul acela ar fi mai usor sa accept pentru ca toate ar avea o explicatie, o logica. Pana atunci o sa vreau sa fiu mai mult in fiecare clipa.

      Ștergere