marți, 15 aprilie 2014

Dezamagire

Acele cateva cuvinte de care se temea cel mai mult fusesera  rostite. Le intuia, dar confirmarea a venit ca un dus rece. Orice urma de speranta se evaporase acum, iar cuvintele ii rasunau in minte la nesfarsit.
In momentele acelea timpul parea sa se fi dilatat pentru ea. Secundele-i pareau ore in timp ce incerca sa gaseasca  reactia potrivita unei persoane careia nu-i pasa.

Se stradui sa schiteze un zambet cat mai natural, dar muschii nu o ascultau. Se chinuia sa mentina zambetul acela nereusit, dar tot ceea ce isi doarea era sa fuga, sa fuga, sa fuga pana cand  ar fi ramas  singura  si ar fi putut sa digere in liniste cuvintele ingrozitoare care inca-i rasunau in cap.
Avea totusi de mentinut aparentele. Rostea cu grija fiecare cuvant de parca orice neatentie i-ar fi tradat emotiile. De parca lupta ce se dadea in ea ar fi iesit la iveala.

Si inima ei...  simtea cum se transforma in plumb. Parea din ce in ce mai greu sa o tina in loc. Ii parea ca gravitatia avea un efect de zece ori mai mare asupra inimii, impingand-o spre pamant. In pamant. Stia ca inca respira, dar avea impresia ca aerul nu-i mai ajunge in plamani si se sufoca. Orice respiratie profunda era in zadar...

Inca zambea fals in timp incerca sa-si focuseze atentia asupra discutiei neutre ce tocmai incepuse.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu