joi, 3 aprilie 2014

Ganduri


Nu stiu cum esti tu, dar mie niciodata nu mi-a fost frica sa fiu diferita. In fiecare clipa imi este teama ca nu sunt. Ca o sa ma arunc in multime si o sa fiu ca ei. Si n-ai sa ma mai recunosti.  Ca am sa ma contopesc cu ei si n-am sa ma mai recunosc nici eu.

Am impresia ca joc obsesiv si neincetat "Gaseste diferentele". Intre mine si ei.

Azi sunt la capitolul ganduri. Imi place sa gandesc. Iau fiecare idee si incerc sa o descifrez, sa o analizez, sa o traduc in cuvinte, sa o modelez. Imi place ce gandesc si cum gandesc, chiar daca de cele mai multe ori nu gasesc raspunsuri  si nu sunt capabila sa-mi formulez o opinie.

Dar apoi ma intreb: Daca ai strange toate gandurile intr-un loc, le-ai putea observa pe ale mele? Si ei au aceleasi preocupari sau eu chiar sunt diferita?

Este greu sa aflu raspunsul. Oamenii nu-ti spun, atunci cand te saluta, framantarile lor. Si imi este frica sa aflu raspunsul.

Imi este frica sa aflu ca sunt ca ei. Ca mintea mea este la fel. Ca nu am nimic in plus sau in minus care sa ma diferentieze.

Care sa te ajute sa ma observi cu usurinta din multimea aceasta imensa...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu