luni, 14 aprilie 2014

Implinire

Era mijlocul noptii si ea statea in celalat colt al patului, cu picioarele aduse la piept si mainile sprijinite pe genunchi, privindu-l. In camera intunecata fata  lui parea ciudata, neobisnuita. Dar ea stia ca, dincolo de umbrele ce se jucau pe chipul lui, era aceeasi persoana care i-a daruit  lucruri pe care nu s-a gandit niciodata sa le ceara.
Niciodata pana atunci nu a reusit sa exprime in cuvinte tot ce simtea cand se gandea la el. Dar in noaptea aceea totul a devenit clar. Fiecare cuvant imprastiat prin ganduri, prin sentimente se aseza, frumos, la locul lui in ceea ce avea sa fie, asa cum i-a marturisit mai tarziu, lectura lui preferata. Se repezi spre noptiera, din sertarul careia lua stiloul si agenda si incepu sa scrie...

Nu cred ca exista ceva pentru care sa nu iti  fiu recunoscatoare. Ai aparut in viata mea atunci cand ma asteptam mai putin. Si ai schimbat-o pentru totdeauna.
Iti multumesc ca nu ai pus niciodata la indoiala increderea in mine. Ca m-ai facut pe mine sa am incredere in mine si, poate cel mai important lucru, ca m-ai facut sa am incredere in tine. Sa pot sa ma arat in fata ta fara voaluri si fara masti. Incredere sa stiu ca tu vei fi intotdeauna langa mine, cand voi avea nevoie, dar si cand nu.
Iti multumesc ca m-ai acceptat asa cum sunt, cu visele si cu temerile mele. Ca m-ai sustinut si ambitionat  sa-mi indeplinesc fiecare dorinta, fiecare vis, fiecare scop, fara sa ma lasi sa renunt atunci cand credeam ca totul e in zadar.
Iti multumesc ca ai vazut in mine lucruri pe care eu n-am fost capabila sa le vad singura. Ca ai dat raspuns tuturor intrebarilor si framantarilor mele.
Ca ai facut sa aibe sens. Totul.
Sa-ti spun "Te iubesc!" e de prisos. Iti arat asta cu fiecare respiratie.


A desprins foaia din agenda, a impaturit-o cu atentie, a asezat-o pe noptiera lui, apoi s-a intins si  a inchis ochii, invaluita fiind intr-un val de implinire.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu