vineri, 30 mai 2014

Locul ei

Incerca cu greu sa treaca prin multime. Se grabea si tocmai atunci toti acei oameni mergeau in directia gresita.  Prea multi. Prea multi. Era multumita totusi ca niciun chip nu-i era cunoscut. Nimeni care sa observe, prin trasaturile schimonosite ale fetei, lupta ce se dadea in ea. Nimeni care, cu doar un cuvant, sa-i farame controlul labil asupra reactiilor ei. Un zambet sa fi trebuit sa schiteze si totul era pierdut.

Nu mai putea mentine pentru mult timp sarada aceea.Se grabea. Se grabea se ajunga in locul ei. In locul unde ar fi fost singura. Si-ar fi putut sa planga. Sa rada. Sa tipe. Sa taca. In locul unde ar fi putut sa fie ea.
Acolo linistea nu ar fi stanjenitoare. Si nici cuvantul. Ar putea rosti cu voce tare tot ce are in suflet. Peretii asculta, dar nu judeca. Pastreaza secretul. Ar putea spune tot ce are in suflet si nimic nu s-ar intampla.

Parea departe, dar trebuia sa ajunga. In locul ei totul avea sa fie bine. Perfect.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu