miercuri, 11 iunie 2014

Putere

Ajunsese devreme. Urma sa-l astepte. Era bine. Avea timp sa gandeasca. Sa creeze un discurs coerent. Ii era greu. Nu era pregatita de confruntare, iar sufletul ii cerea din rasputeri sa fuga. Nu avea sa faca asta.
Cauta cuvintele potrivite cu care sa ii explice. Ce simte, desi nu intelege cum a putut sa confunde lucrurile in acest mod. Ca stie ca el nu simte la fel, dar are nevoie de confirmare. Are nevoie sa-l auda pe el spunand "Nu" ca sa poata trece peste si sa distruga orice urma de speranta care i-ar fi navalit prin suflet. Ca sa fie sigura ca niciodata nu a existat un "poate".
Simtea cum i se scurge printre degete fiecare farama de speranta. Ramanea gol in urma. Incerca sa isi imagineze valul de dezamagire ce avea sa vina. Nu voia sa o prinda nepregatita. Paradoxal, toata aceasta situatie i se parea amuzanta si-ar fi putut sa rada de ea insasi daca ar fi pus un lacat pe suflet.
Timpul se scurgea cu repeziciune, iar momentul inevitabil urma sa soseasca in curand. Inca nu stia cum avea sa gaseasca puterea sa deschida gura si sa vorbeasca, dar trebuia.

Trebuia.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu